Uniunea Europeană intră în ceea ce specialiștii din domeniul forestier și al construcțiilor numesc ‘Epoca lemnului’.
Aceasta deoarece la nivel de Comisie, impactul pozitiv al managementului forestier durabil și al utilizării pe termen lung a lemnului sunt recunoscute ca având un rol extrem de important în efortul comun de combatere a încălzirii globale.
În raportul pe 2020 State of Europe’s Forests, datele cu privire la evoluțiile din ultimii 30 de ani sunt îmbucurătoare: suprafața terenurilor acoperite cu pădure a crescut cu 9%, iar a volumului de lemn cu 30%, în condițiile în care doar circa două treimi din creștere este recoltată.
România nu face excepție de la acest trend pozitiv, ba din contră, se situează bine la nivel european, atât din punct de vedere a suprafeței, volumului, cât mai ales al creșterii și biodiversității.
Managementul pădurilor din România, bazat pe cicluri de rotație lungi, de peste 100 de ani la mai toate speciile cu importanță economică, face ca pe de o parte bogăția în biodiversitate și genetică să fie foarte mare, iar anumite sortimente de lemn de înaltă calitate să poată fi obținute și folosite pentru utilizări superioare,
Nu toate lucrurile sunt însă pozitive
România este în prezent amenințată cu procedura de infringement cauzată de fenomenul tăierilor ilegale, unul puțin atacat de organele de lege și și mai puțin explicat decidenților de la Bruxelles.
În deceniul care marchează începutul Epocii lemnului, este absolut necesar ca lemnul care iese din pădurile României să fie ‘curat’, să nu poarte stigma ilegalității.
Ilegalitatea nu înseamnă doar furt de lemne de pe proprietatea privată sau a Statului, sau cea nelegitimă din propria pădure, pentru care nu există amenajament silvic sau prevederi ale acestuia în vederea recoltării de lemn.
Ilegal înseamnă și să folosești utilaje neadecvate condițiilor de teren pantă, sol, micro-relief, existența unor cursuri de apă, etc., în dezacord cu prevederile legilor în vigoare cu privire la tipul de utilaje forestiere ce trebuie folosite.
Starea actuală a infrastructurii de acces în pădurile României este una proastă, cu puține drumuri forestiere, cele mai multe vechi, proiectate și construite pentru utilaje de mic și mediu tonaj, nu pentru cele cu care se transportă lemnul de circa 15 ani încoace.
Este nevoie de drumuri noi, bine gândite de la bun început, în combinație cu instalații cu cabluri, acolo unde panta terenului și distanțele de scos-apropiat sau de colectare sunt prea mari pentru a permite accesul tractoarelor forestiere.
Nu este cazul să reinventăm roata, ci să învățăm din propria istorie de acum 40-50 de ani, precum și de la alte țări europene cu sectoare forestiere puternice, bazate pe păduri aflate cu preponderență în zone montane, în care folosirea instalațiilor cu cabluri nu este doar recomandată, ci impusă prin lege.
Dacă vrem să avem păduri valoroase, bine administrate, din care să provină lemn asupra căruia să nu planeze suspiciunea de ilegalitate sau neconformitate cu standardele de certificare forestieră, atunci trebuie să ne asigurăm că fiecare tip de utilaj forestier va fi folosit în mod corect, în optimul său.
Profesioniștii din sector, atât din administrare, cât și din exploatare știu la ce mă refer, iar însăși Codul Silvic specifică pantele maxime până la care tractoarele forestiere pot intra pe versanți.
Starea de subdezvoltare și subfinanțare prelungită a sectorului de exploatare îi împinge de multe ori pe silvicultori și pe exploatatori deopotrivă, să închidă ochii la ‘forțările’ care au loc în pădure, ‘forțări’ care duc, de multe ori, la pierderii economice pentru firmele de exploatare și la prejudicierea lemnului rămas pe picior și pe care administratorul pădurii va trebui sa și-l asume ca fiind cu potențial mare de risc de infestare sau degradare calitativă pe viitor.
Instalațiile cu cabluri, scurte sau lungi, mobile sau staționare nu rezolvă toate problemele acestui sector vitregit timp de 30 de ani, dar trebuie să fie reintroduse pentru a garanta legalitatea și legitimitatea lemnului care provine din pădurile montane.
Fără o exploatare profesionist făcută, tot ce urmează pe lanțul de custodii își pierde importanța, existând chiar riscul pierderii certificatului internațional … despre ce calitate să vorbești, a unui produs din lemn rezultat cu grave daune aduse mediului înconjurător?
Sunt aspecte la care cu greu se gândesc cei ce trebuie să lupte pentru supraviețuirea de pe o zi pe alta, sau de o licitație la alta.
Unii ar putea spune că exploatarea forestieră, de multe ori aproape invizibilă consumatorilor finali de produse din lemn, nu contează prea mult în ansamblu, pentru că banii mulți sunt la celălalt capăt al lanțului de custodii.
Dar, să nu uităm că buturuga mică răstoarnă carul mare!
Odată activat infringementul pe probleme de legalitate, cei ce vor lupta cu rectificarea problemelor ce-l cauzează se vor împiedica de ‘buturuga’ exploatărilor forestiere efectuate în mod neconform, neprofesionist și chiar ilegal.
Ar fi mai ușor să înceapă să adreseze și să rezolve această problemă încă de pe acum, înainte ca pierderile de imagine și financiare ale sectorului să ajungă de nerecuperat.
Deceniul ce vine va trebui să fie unul al calității în sectorul forestier: calitate umană, reflectată în calitatea muncii din pădure, reflectată mai departe în calitatea pădurii, a lemnului ce pleacă din ea, a produselor din lemn rezultate ca urmare a procesării și a vieții beneficiarilor finali, români și străini.
Instalațiile cu cabluri pot și trebuie să fie parte a garantării acestei calități!
