Ne chinuim de vre-o 20 și mai bine de ani să avem o rețea națională de autostrăzi. Suntem fericiți că se anunță noi tronsoane care vor fi date în lucru… și dacă ne supărăm că nu sunt destui kilometri de autostradă spunem că sa furat.
De fapt, se poate ca furatul să reprezinte cea mai mică problemă. Lipsa profesioniștilor, începând cu ministrul și directorii de la CNAIR, CNADNR și ce o să se mai inventeze și până la cei care ar trebui să urmărească construcția drumurilor noastre de fapt reprezintă marea problemă.
Ministrul și secretarii de stat de la Transporturi de fapt habar nu au despre ce este vorba, și această problemă există dintotdeauna. Înghit toate poveștile care dau bine la imagine și cu asta basta… doar nu o să vină la minister 8 ore pe zi, că de aia sunt oameni politici.
De exemplu, avem, teoretic, aproximativ 900 km de autostradă în România. Și dacă am avea 2.000 km credeți că vom avea șansa să mergem mai sigur și mai repede? Din păcate, aceste autostrăzi trebuiesc întreținute lunar, trimestrial și chiar să suporte refacerea suprafeței rutiere odată la 3 ani (sau mai puțin, ținând cont că nimeni nu știe ce sa turnat în structura de rezistență a lor).
Teoretic, lucrările de întreținere ale unei autostrăzi trebuie făcute minuțios, cu materiale de calitate și profesioniști, ceea ce le face destul de costisitoare. Din acest motiv, la fel cum există proiecte, bani atrași de la UE sau din alte surse pentru autostrăzi, ar trebui să existe planuri la fel de complexe și de scumpe și pentru întreținere, planuri care trebuie prezentate la fel ca și cele despre autostrăzi.
Nu am văzut nimic însă în România… Punem pariu că ministrul habar nu are? este om politic, nu specialist, și deci înghite ceea ce îi servesc oamenii lui de încredere. Există o structură a CNADNR care se ocupă de întreținere, conform organigramei, și gata. Ce bugete alocate la început de an? Ce planuri lunare sau măcar trimestriale de întreținere?
Dacă ținem cont că un ministru la transporturi rezistă vre-o juma de an, nici nu cred că interesează pe cineva aceste amănunte. Există de ani de zile aici (și nu numai) o singură regulă: după mine potopul. Fiecare ministru la final de mandat (sau de demisie) are numai cuvinte de lauda despre munca lui… de fapt cifre înșirate fără nici o legătură cu realitatea. Și ce dacă?
