Lupta cu corupţia arată ca un serial fără sfârșit. Într-un episod apare coruptul de unde nu te aștepţi, iar în următorul află că este condamnat la „n” ani închisoare.
În episodul unu aflăm despre bani, căci întotdeauna este vorba de bani… zeci, sute de milioane euro, apoi în următoarele episoade se întâmplă lucruri minunate: are un mic apartament la închisoare cu de toate, unde doarme numai noaptea în regim de hotel, deoarece ziua lucrează pe la prieteni în regim deschis, scrie o carte de sute de pagini pe lună într-un tiraj de zece exemplare sau are la liber internet si toată ziua este pe facebook că tot se plictisește. Important este că finalul este fericit: după câteva luni, poate un an, pleacă toată lumea mulţumită acasă.
Dar măcar acum știm de ce nu avem drumuri și nici nu construim: din cauza DNA. Cică dacă un înalt funcţionar semnează un contract de drumuri… pac îl saltă. Cu alte cuvinte, sistemul nu permite să construim drumuri fără șpagă. Nu am înţeles de ce, dar probabil că circuitul apei în natură de jos în sus și invers ne poate oferi o explicaţie știinţifică.
Și aici ajungem la unul din bogaţii României: Compania Naţională de Autostrăzi și Drumuri. În fiecare an primesc bani cam cât pentru 300 km de autostradă. Rata de succes aici este de 10%, adică au construit în 20 de ani cât ar fi trebuit în 2. În ultimii doi ani CNANDR a ajuns unul din sponsorii bugetului de stat, se pare o activitate la fel de productivă ca și cea legată de construcţia infrastructurii, dând înapoi banii destinaţi investiţiilor. Dar este o companie optimistă: în acest an cei 6.000 de angajaţi vor mai primi încă 500 de colegi. Forţe proaspete pentru organigramă, deoarece la CN ADNR la 10 angajaţi există un șef, deci încă 50 de șefi noi se vor bucura de postul lor. Și cum se pare că vor exista și „echipe mobile de intervenţii de urgenţă”, conform unui comunicat al companiei, probabil că cei 500 de oameni proaspăt angajaţi vor fi nevoiţi să muncească.
Se pare că nici la primării investiţiile nu o duc mai bine, pe principiul un om, o ștampilă: dacă primarul este arestat, ștampila rămâne la el. Partidele politice ne anunţă în schimb că au vești bune pentru noi: până la sfârșitul anului vor definitiva listele pentru primării de la alegerile locale de la anul. Nu înţeleg de ce trebuie să ne bucurăm, dacă ne luăm după tonul fericit al comunicatelor oficiale, dar un lucru este sigur: dacă ultimii doi ani au fost anii DNA, nici următorii nu vor fi mai buni pentru economia românească, fiind anii electorali… după principiul „Ce unii votează, alţii arestează!”.
