Scena 1 (introducerea): Ministrul anunţă că CNADNR-ul, proaspăt întors de unde nu a plecat (adică pe hârtie a fost timp de doi ani în subordinea guvernului cu numele de Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură, dar în realitate nici angajaţii și nici investiţiile nu s-au mișcat din loc), va investi de 2,3 ori mai mult în acest an comparativ cu 2014. După calculele mele, orice ai înmulţi cu zero investiţii în 2014 dă tot zero, dar ministrul actual este și el inginer, și ca să nu dea cu zero, numește investiţia de anul trecut „sumă bugetată”. Adică, investiţiile au fost prevăzute în 2014, dar banii s-au disipat pe drum.
Scena 2 (intriga): Master Planul de Transport nu a fost încă votat, și după îndelungi bâlbâieli ministrul plusează la pot: de la 600 şi ceva de kilometri în prima variantă, acum acesta a ajuns la 1.300 km de autostradă până în anul 2030. Dar nu acesta este subiectul acţiunii, ci banii. Mulţi: 26,48 miliarde EUR din care mai mult de jumătate trebuie cheltuiţi pentru autostrăzi în următorii 15 ani. În acest an 5,49 miliarde RON sunt gata de tocat de către CNADNR . Singurul care este sigur de banii săi este compania americană AECOM care a încasat 9,5 mil RON pentru realizarea Master Planului, acum trei ani!
Scena 3 (deznodământul): Ministrul a făcut o afirmaţie care aparent pare o transcriere modernă a unui text al lui Nostradamus: „Suntem într-un proces de restructurare și de reevaluare a unora dintre tipurile de atitudini pe care le-am avut faţă de ceea ce am avut de făcut”. Acest text se referă la situaţia prezentă din domeniul construcţiilor de autostrăzi.
Concluzii
În luna aprilie 2014 fostul ministru al transporturilor, fost ministru al marilor proiecte, anunţa că până în anul 2020 se vor face 1.800 km de autostrăzi.
Nu au trebuit decât cinci luni și un nou ministru care să taie coada vulpii la 656 km, ca după încă trei luni să realizeze că totuși e prea puţin și să sară la 1.300 km până în 2030. Până la urmă, cine minte și mai ales de ce?
