Declinul permanent din ultimii patru ani, înregistrat în sectorul construcțiilor, dar și previziunile acestui an au fost prezentate și analizate pe larg în cadrul conferinţei de presă desfășurate la sfârșitul lunii februarie de ARACO. Cu această ocazie, domnul Laurențiu Plosceanu, președintele ARACO, a acordat un interviu în exclusivitate revistei noastre, vorbind pe larg despre situația actuală a sectorului construcțiilor din România, dar și despre demersurile făcute și pașii necesari pentru a-l revitaliza.
UnderConstruction: Care este bilanţul pieţei construcţiilor în ultimii trei ani?
Laurenţiu Plosceanu: În ultimii trei ani declinul pieţei construcţiilor a continuat. Dacă în 2008 cifra de afaceri pe sector se ridica la 15,2 miliarde de euro, în ultimii doi ani această cifră s-a tot comprimat, ajungând la 9,3 miliarde. Cifrele recente pe 2012 arată o valoare tot de 9,3 miliarde, ceea ce demonstrează că după un declin continuu din 2008 până în 2011, anul trecut, când aşteptam o revenire a pieței, acest lucru nu s-a întâmplat. De ce ar fi trebuit ca lucrurile să meargă mai bine?- pe fondul unui context politic dublu electoral în mod normal are loc o revenire pe plus a activităţii din construcţii, în mod normal asistăm la un efort investiţional al autorităţilor mai special, pentru că este statistic dovedit că în sectoarele de construcţii în ani electorali există o creştere a investiţiilor, dar, repet, acest lucru nu s-a întâmplat. Teoretic, dacă ne uităm la cifrele în RON a fost o creştere de 5%, dacă însă, ne uităm la valorile în euro practic suntem la acelaşi nivel de 9,3 miliarde de euro. Mai mult, dacă citim valorile pentru țara noastră din Eurostat vedem că sunt două trimester consecutive de contracţie faţă de perioada din anul precedent, ceea ce înseamnă tehnic un regres în acest sector.
Anul trecut a început bine, în primul trimestru valorile au fost superioare celor din 2011, dar începând cu trimestrul doi, lunile din vară, toate schimbările politice şi toate sincopele în deciziile de finanţare a unor proiecte au creat mari probleme, robleme care, din păcate, se mută şi în acest an. Sunt creanţe semnificative neachitate către companiile care au prestat servicii în anii trecuţi, există insolvenţe care generează în continuare probleme, sunt programe anunţate pentru care companiile s-au pregătit, dar care nu mai sunt finanţate, au fost suspendări de la plata unor fonduri europene la nivelul unor ministere strategice pentru noi, precum cel al Mediului sau Ministerul Transporturilor.
UC: Există speranțe pentru stopare a declinului în acest an?
L.P.: Începem un an 2013 în condiţii de incertitudine, impredictibilitate şi riscuri.În proiectul de buget pentru 2013, aprobat cu mare întârziere, nu sunt precizate domeniile de interes pentru investiţii, nu sunt precizate obiective de investiţii. Am solicitat Ministerelor să ne precizeze care vor fi obiectivele, care urmează să fie suportate financiar în programele de investiţii pe anul în curs. Se vorbeşte politic despre nenumărate proiecte de infrastructură, dar care nu au finanţare asigurată nici din bugetul de stat, nici din fonduri europene, sunt mai mult dorinţe politice, iar a ne limita doar la dorinţe politice este, evident, un pariu perdant. Avem nevoie de un plan de business, creat împreună cu piaţa.
Anul trecut, în data de 31 iulie, Comisia Economică Europeană a lansat printr-o înștiințare publică a vice-preşedintelui Antonio Tajani către sectorul de construcţii, către instituţiile europene şi către statele membre, o comunicare privind strategia sustenabilităţii şi competitivităţii sectorului de construcţii şi a întreprinderilor. Este un mesaj către o industrie care face parte din soluţia problemelor europene.
În cazul României, disponibilitatea de fonduri europene există, dar nu reuşim să le consumăm din nenumărate motive, pornind de la autorităţi terminând până la beneficiarii locali, continuând cu firmele de construcţii, pentru că şi noi avem partea noastră de vină, dar nu trebuie blamat doar sectorul de construcţii.
Perspectiva pentru anul acesta ne îngrijorează foarte mult pentru că şi sursele de finanţare care sunt disponibile, din cauza sincopelor decizionale ale autorităţilor, riscă să fie pierdute. Ori a nu pierde timp în acest moment când investiţiile străine în România au scăzut, a discuta de planuri de finanţare pe proiecte publice, este esenţial pentru orice Guvern. Dacă la nivelul Comisiei Europene vem o strategie pentru sectorul de construcţii, care să fie ancorată în exerciţiul financiar 2014-2020, cu direcţii de acţiune care vizează eficienţa energetică, infrastructura, dezvoltarea-marilor coridoare europene, la noi, Guvernul român nu spune nimic în acest sens. Din păcate, Guvernul României spune foarte puţin din ceea ce înseamnă redinamizarea mediului de afaceri, care înseamnă şi construcţii, dar nu numai atât.
U.C: În ce măsură afectează politicul, piaţa construcţiilor?
L.P.: Într-o manieră în care nu mai poate fi digerată, pentru că anii trecuţi au arătat că licitaţiile nu mai sunt licitaţii, alocările de proiecte nu se fac pe baza documentelor care se depun la comisiile de licitaţii, ci sunt alocări politice, după interesele celor care le organizează. Amprenta politică a devenit atât de acută încât a condus la suspendarea anumitor plăţi pe diferite componente ale programelor operaţionale. Nu cred că nu trebuie să învăţăm ceva din această experienţă, dar Guvernul încă tolerează o poziţie abuzivă a entităţilor achizitoare pentru că dacă ne uităm pe această dinamică a creanţelor din piaţă, discutăm de mai mult de 1,8 miliarde de euro care nu sunt achitate companiilor care au prestat servicii.
Cerem, de mai bine de doi ani de zile, să avem implementarea directivei de combatere a plăţilor întârziate în legislaţia internă. Termenul oficial impus de Comisia Europeană pentru statele member pentru a introduce în legislaţia internă această directivă este 16 martie 2013. Există un proiect aflat încă în discuţie şi elaborat de Ministerul Justiţiei, dar nu simt că Guvernul este dispus să-şi asume respectarea acestei directive privind plăţile întârziate, care ar putea să resolve o parte din probleme de acum înainte.
Noi am susţinut încă din 2006 şi mai apăsat din 2010, proiecte de investiţii în parteneriat public-privat, fie că este vorba de investitori europeni, fie investitori din China sau din zona arabă, dar riscul politic în România a fost foarte mare, iar credibilitatea în zona investitorilor străini este foarte redusă. Este foarte greu să atragem acum investiţii străine, dar trebuie să jucăm această carte, pentru că pe lângă fondurile europene, banii din buget sunt reduşi, iar nevoia de infrastructură în România, fie că discutăm de cea din transporturi, energetică sau din sănătate este foarte mare. Cred că este nevoie de un Guvern care să urmărească un interes naţional, să știe care sunt acele proiecte de interes naţional ce trebuie sprijinite, finanţate, cu toate riscurile asumate
